Adevărul despre Eminescu – la 120 de ani de la ucidere
Curentul - luni, 02 februarie 2009

© Curentul

um bre

Umbre, siluete pierdute in neantul aglomerarii de vise

pasii se indeparteaza de viforul tulburarii de sine

tipetele se aud tot mai incet si razbat prin negura uitarii

iar tu esti aplecat deasupra mormantului iubirii

Pasarile roiesc asteptand cate un starv proaspat

Vantul imprastie mirosul crud al deznadejdii

resturi de inimi ciobite sunt pastrate in formol

iar tu te imbeti cu licori otravite

In pasi de dans frunzele zboara posomorate

norii indoliati se izbesc furiosii unii in altii

picaturi grele se strivesc pe chipul inasprit de durere

iar tu pleci aplecat spre mormantul iubirii

emotie de toamna

Toamna isi cere drepturile, soarele isi pierde din aroganta dobandita de-a lungul verii asupra careia si-a revarsat furia, amintindu-si ca timpul este neiertator si il va obliga treptat sa se supuna vrerii acestuia chiar si pe astrul vesnic ce domina cerul zilei. Pamantul si pomii daruiesc roadele lor entuziasmati de bucuria provocata, dar intristati la gandul ca in curand covoare de frunze maronii se vor aseza in straturi subtiri.

Ce frumos anotimp! Gandurile mele se opresc din peregrinarile indepartate din dorinta de a pretui prezentul. Tentatia de a ma proiecta intr-un viitor oarecare m-a facut adesea sa uit cat de frumoasa este aceasta clipa. Acum, aici, in acest anotimp ma simt bine! De ce sa imi indrept atentia doar spre ziua de maine cand cea de azi nu s-a incheiat ? De ce sa imi fac planuri in continuu fara sa ma gandesc la ceea ce traiesc acum? Viata este o compilatie alcatuita din ieri, azi si maine. Ieri am facut planuri pentru azi asa ca trebuie sa le implinesc acordandu-le pretuirea cuvenita. Azi ma gandesc la maine, iar maine va deveni mult prea repede azi, de aceea cred ca trebuie sa imi fac timp mai mult pentru azi, ca sa ma pot bucura mai mult de maine sau de ieri.

Azi e toamna, dar nu si in inima mea, acolo este o primavara vesnica in care uneori apar de niciunde taifunuri ce ravasesc sentimente sedimentate care acopera cu ceata lor asteptari si dorinte.

Franturi din mine as lasa oriunde te-ai duce, franturi pe care sa le strang apoi cu grija ca sa nu se sparga, sa nu se piarda nimic din ce am adunat, pentru ca vreau sa ma recompun, sa fiu eu iar si sa nu uit. Vreau sa pastrez tot ce am vazut, tot ce am trait, tot ce am simtit, tot ce am impartasit si impartit. Vreau sa ma imbrac in adierile blande ale sperantei ca pot atinge zenitul purtata pe aripi ivite din neantul incetosat. Vreau sa urc treptele implinirii, chiar daca din genunchii juliti ar picura sange, murdarind azurul imaculat al cerului. Vreau sa ma insotesti in cautarile mele, sa ma lasi sa sorb din energia ta cand puterile imi vor lipsi. Vreau sa-ti aud soaptele care sparg linistea apasatoare care s-ar aseza intre noi. Vreau sa alungi norii care mi-ar umbri zarea in care te-as vedea venind. Vreau sa ma ajuti sa ma catar pe zidurile reci ale indiferentei lumii fata de privirea mea vie care te cauta dincolo de portile ruginite ale timpului. Lasa-ma sa ascult respiratia agitata de efortul de a escalada catapeteasma universului in care lira lui Orfeu o poate aduce inapoi pe Euridice...

Rusinea este un sentiment pe care prea putini il mai cunosc, fiindca in vremurile noastre trebuie sa ai "tupeu". Iar cele doua se anuleaza reciproc, cred unii. Dar rusinea, asa cum spunea un intelept, te scuteste de momente penibile, de greseli regretabile. Daca iti este rusine sa faci un gest inseamna ca in subconstient se activeaza niste scuturi care te avertizeaza de existenta unui posibil esec si de consecintele negative ale gestului. Sentimentul de rusine apare cand esti aproape convins ca ceea ce vrei sa faci nu este chiar bine, asadar exista o doza de ratiune, de actiune constienta, de aceea nu poti spune ca nu te-ai gandit... In ceea ce priveste "tupeul" trebuie spus ca este necesar in anumite situatii,atunci cand trebuie revelata o atitudine ferma care sugereaza personalitatea puternica a celui care isi dovedeste"tupeul'. Din pacate multi inteleg prin "tupeu" acel comportament lipsit de respect fata de oricine si orice. "Tupeul" este necesar, dar daca este folosit in exces dauneaza grav imaginii si relatiilor interpersonale..

Nu mai am timp! Noul motto al zilei. Nu mai am timp sa ma intalnesc cu prietenii, nu mai am timp sa ma uit la un film bun, nu mai am timp sa savurez deliciile lecturii preferate. Nu mai am timp sa o ascult pe mama. Nu mai am timp de mine, de ceea ce ma implineste si ma face sa ma simt impacata cu micul meu univers. Nu mai am timp de hobby-urile mele, nu mai am timp sa scriu. Ah! si imi place atat de mult sa metamorfozez lumea "lor" in lumea "mea" . Mai sunt trei zile si plec in vacanta!!! trei zile cat trei luni sau trei ani. Vreau sa am timp pentru tot ce imi place si pentru toti cei care ma bucura cu prezenta lor. Vreau sa am timp sa admir si sa privesc indelung, fara graba, chipuri dragi !!! Vreau sa pastrez speranta unor astfel de vremuri!

Miroase a roze de august Roze ce mor si se nasc pentru a muri si renaste iar si iar, roze ce aduc parfum de vis, care te coboara sau urca pe taramul sperantei, al dorintei de a fi... Prin orasul cuprins de misterul noptii pluteste miros de roze albastre. Soapte de-abia auzite se tarasc prin intunericul dens si fug catre zari necuprinse, umbrele prind viata, gandurile cotrobaie prin cotloanele mintii aducand in prim-planul cunoasterii senzatii, emotii de mult trecute, ofilite si prafuite. Treptat se deschide abisul melancoliei care trebuie escaladat cu ajutorul gandului ca maine va fi mai bine, ca maine poate "va fi"... Zidurile grele tin pe umerii innegriti de cenusa timpului catapeteasma cerului plin de stele albastre, ele zambesc complice catarandu-se pe razele lunii, poate au aflat ceva, de aceea chicotesc in linistea nocturna...